Emil C. Hansen

Emil provenea dintr-o familie foarte săracă și excentrică. În tinerețea sa, el a încercat aproape orice pentru a se întreține, de la reprezentații teatrale la zugrăveli, până la o carieră în artă și educație. A scris și povești. La un moment dat, era atât de sărac și de disperat încât s-a gândit să călătorească spre Sud pentru a se înrola în armata lui Garibaldi, în Italia.

Spre norocul lui și spre norocul tuturor iubitorilor de bere din lume, el a fost acceptat atunci pentru a ocupa un post de preparator. Putea, în sfârșit, să își plătească studiile și chiar a obținut medalia de aur din partea Universității din Copenhaga pentru studiul său cu privire la ciupercile daneze. De la ciuperci la drojdie nu este decât un pas, așa că, la scurt timp după aceea, el a început să lucreze pentru Carlasberg în calitate de cercetător în domeniul „organismelor din bere”.

În 1883, Emil a anunțat sistemul său de culturi pure de drijdie. El a demonstrat că "berea proastă" nu era numai rezultatul unei infecții bacteriene, așa cum presupusese Pasteur, ci și al contaminării cu drojdie sălbatică. Până atunci, berarii reutilizau berea din fermentații anterioare. Izolând drojdia înseamna că puteau folosi drojdie proaspătă de fiecare dată, acest lucru îmbunătățind considerabil procesul de producție al berii, dar și consistența gustului. De atunci înainte, s-a concentrat pe izolarea unei singure celule de drojdie bună pe care o multiplica în culturi pure. Noua "drojdie de fermentație inferioară Carlsberg nr. 1” a fost folosită cu mare succes pentru prima oară pe o linie de producție, în noiembrie 1883.

În 1902, Hansen a sărbătorit 25 de ani de muncâ în cadrul companiei Carlsberg, iar Carl Jacobsen i-a inmânat o medalie de aur. Premiul a reprezentat recunoașterea faptului că a fost unul dintre cei mai influenți pionieri în procesul de fermentație.